vineri, 20 noiembrie 2009

There's a girl that killed a boy

A fost odata ca niciodata un baietel, Marco pe numele sau, si era atat de slab incat aproape il matura vantul pe jos. Cu toate acestea, el se dovedea intotdeauna a fi cel mai puternic dintre toti copiii de varsta lui, chiar si mai mari. Dar sa nu va inchipuiti ca era cel mai puternic in forta, asta nu, nici nu dorea asa ceva. Marco reusea sa ii invinga pe toti cu gandul sau, cu afirmatiile lui, cu felul cum citea pe toata lumea si reusea si fructifice acest avantaj.
Intr-o zi, pe cand se intorcea agale si victorios pe cararea ce ducea in spatele casei sale, auzi un zgomot ascutit de undeva din padure. Nici n-a stat pe ganduri si o zbughi la fuga, cu trupul sau micut, printre crengile anevoioase ale batranei paduri, in cautarea tipatului. Se strecura cu usurinta printre obstacole, ca un animal de prada, de parca zbura. Ceva il atragea ca un magnet. Si alerga... si alerga....

vineri, 6 noiembrie 2009

A life story

Undeva, in adancul oceanului, prin bezna, frig si nestiinta, s-a strecurat cu indrazneala o mica raza de lumina creatoare, ca un fulger scurt, descarcandu-si toata puterea in lutul moale din abis. Si se facu intuneric.
Dar, de undeva de jos de acolo, asemenea unei stele minuscule de pe cer, incepu a se ridica un punct jucaus, bezmetic si orb. Instinctiv, se autopropulsa in sus, tot mai sus. Cu cat se inalta cu atat mai mult crestea, incepand sa semene cu un vierme enervant, apoi cu un peste curajos. Setea de aer ii dadea si mai multa putere, din corp incepand sa ii creasca maini de barbat si picioare puternice cu care impingea intunericul in jos in timp ce se simtea din ce in ce mai tare gustul de lumina.
Mai repede si mai repede, ca intr-un iures nebun, in sus, cu graba, cu foame si sete, iesi triumfator la suprafata, cand, dintr-o data, i s-au deschis ochii...

joi, 5 noiembrie 2009

Remember

Calcam intr-o dimineata-nsorita de tomna peste frunzele care zaceau pe trotuar de ieri si de azi si de maine, ea ma tinea de un deget, imi cauta toata mana, eu ii taceam, vorbindu-i doar cu ochii, si am realizat ca incep sa uit din ce in ce mai mult