Undeva, in adancul oceanului, prin bezna, frig si nestiinta, s-a strecurat cu indrazneala o mica raza de lumina creatoare, ca un fulger scurt, descarcandu-si toata puterea in lutul moale din abis. Si se facu intuneric.
Dar, de undeva de jos de acolo, asemenea unei stele minuscule de pe cer, incepu a se ridica un punct jucaus, bezmetic si orb. Instinctiv, se autopropulsa in sus, tot mai sus. Cu cat se inalta cu atat mai mult crestea, incepand sa semene cu un vierme enervant, apoi cu un peste curajos. Setea de aer ii dadea si mai multa putere, din corp incepand sa ii creasca maini de barbat si picioare puternice cu care impingea intunericul in jos in timp ce se simtea din ce in ce mai tare gustul de lumina.
Mai repede si mai repede, ca intr-un iures nebun, in sus, cu graba, cu foame si sete, iesi triumfator la suprafata, cand, dintr-o data, i s-au deschis ochii...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
daca se puteau numi ochi orificiile cavernoase si negre situate undeva central pe teasta plesuva sinistra... pe spatele arcuit in mii si mii de tendoane incordate apa curgea siroaie... bratele puternice se desfaceau la capete in ghiare lungi si arcuite, iar toracele supradimensionat arata ca o pupa de vas....
RăspundețiȘtergerede undeva, din esenta acestei fiinte, se trezi instinctul, brusc, ca un fulger in noapte, ca curentul elecric care l-a pornit.
Ii era foame...